Un an de poveste la Armonia Brassovia

2014-05-10 01 DSC_0127

Au tot inceput sa circule vesti si zvonuri in ultima vreme, despre faptul ca cei de la Armonia Brassovia si-au gasit pana la urma un teren. Ca este frumos si mare si intr-o zona deosebita si asa si pe dincolo. Dar cum astia de la Armonia se zice pe la colturi ca-s mai secretosi din fire, nu apare nimic pe site si nici pe grupul de facebook, pe care ei oricum il folosesc mai putin. Iar pe forum detaliile sunt in zona privata, acolo unde tin si lucrurile legate de actele asociatiei, liste de membri si achizitii, contacte si alte chestii care tin de bucataria interna a comunitatii. Asa ca trebuie sa tragi de limba pe careva ca sa mai afli cate una-alta ce se mai intampla la ei. Bine, oamenii au invitat pe oricine doreste sa-i cunoasca si sa le vada terenul, sa faca o vizita, ca o imagine de la fata locului face cat o mie de cuvinte. Iar un sentiment impartasit cu 50 de oameni ai comunitatii direct acolo, la firul ierbii din vale sau pe varful dealului, face cat o mie de poze puse pe facebook si blog. Dar sa ajungi pana la Brasov e greu, mai ales daca nu esti din zona. Asa ca zvonurile circula in continuare si intrebarile raman, curiozitatea macina.

Ca urmare, ne-am hotarat sa lamurim macar o parte din ele, ca-i mai simplu asa, sa stie tot curiosul care mai este mersul lucrurilor pe la noi, direct de la sursa, de la botul calului, cum s-ar zice pe la vecinii englezi. Si pentru ca in ultimul an, de cand am infiintat site-ul si am mai dat unele detalii de la intalnirile din primavara trecuta, s-a cam asternut linistea pe pagina noastra web, se cuvine sa incepem cu un pic de istoric. Sa va povestim prin ce-am mai trecut de atunci si cum am facut de-am ajuns aici. Aventurile sunt multe si greu de istorisit in cateva randuri, iar sentimentele si emotiile traite cu atat mai putin, dar vom incerca macar un sumar. Asadar, in primul rand, dupa ce ne-am adunat primavara trecuta, am inceput sa ne cunoastem. Intai cate un pic, mai ales la intalnirile generale, pe care le-am tinut lunar incepand din decembrie 2012 cand a fost pusa piatra de temelie a comunitatii, la primul festival de la Brasov. Apoi din ce in ce mai mult, pe forum si la diverse intalniri ad-hoc.

2014-05-10 02 IMG_8286

Am inceput apoi cautarile de teren. Am cautat si am tot cautat, am vizitat, am vizionat, am estimat. Am facut si refacut planuri de bataie si liste de prioritati cu caracteristicile pe care le doream de la teren. Cu distanta optima, cu padure si apa aproape, cu un pic de deal si cu un pic de vale, cu niscai munti daca se poate in apropiere, cu acces usor dar nici prea la drum, cu semnal la telefon si curent daca s-o putea, dar nici cu prea multe bruiaje electromagnetice in zona, nici arabil si chimizat sa fie, dar nici prea scump. Muulte pretentii si criterii si idei aveam si pe toate le-am despicat in 14 la intalniri si pe forum. Am facut harti ale zonelor care ne interesau, de la Brasov pana la Sibiu, de la Fagaras la Rupea, de la deal la campie si inapoi la munte. Cu zone benefice si mai putin benefice. Si le-am discutat si rasdiscutat si oamenii noi aduceau iar si iar in discutie aceleasi lucruri, iar oamenii vechi aveau tot mai des sentiment deja vu.

Lista cu terenuri vizionate a tot crescut, dar nimic nu parea sa se lege, nimic nu parea sa se potriveasca. Ori noi nu stiam ce vrem, ori nu eram inca pregatiti sa primim ceea ce universul voia sa ne ofere. Colac peste pupaza, europenii ne bagasera bete in roate, atat cu subventiile APIA care facusera ca tot ce era teren mare sau comasat, sa fie luat in arenda sau cumparat. Iar cei care traiau acum din subventii nu voiau sa mai dea din mana sursa de venit, chiar daca in rest nu foloseau de fapt terenul. Plus ca deja incepusera zvonurile cum ca din 2014 vor veni, vezi doamne, strainii buluc sa ne cumpere tot ce mai ramasese necumparat. Asa ca pretul la hectar crescuse de la 500-1000 euro cat era acum 3-4 ani la 2000-4000 euro cat este acum. Asta daca gasesti, chiar si in conditiile astea, ca este destul de dificil.

2014-05-10 03 DSC_0214

Am inteles pana la urma, ca tot raul spre bine, intr-un fel, ca asa vor fi protejate de „investitorii” cu diverse idei de agricultura intensiva sau alte proiecte imobiliar-industriale, care sa distruga ce a mai ramas totusi frumos din coltul de rai al Carpatilor si din zona in care am am ales nu intamplator sa ne nastem. Iar noi stiam ca ce-i al nostru, este pus deoparte, si chiar daca uneori ne descurajam cand vedeam ca alergam in continuare cu cautarile, nu ne dadeam batuti si ne urmam visul. Comunitatea continua sa creasca, oameni noi veneau alaturi de noi, unii doar pentru o intalnire, altii pentru mai multe, iar altii ramaneau definitiv in grupul ce incepea sa se coaguleze. Pentru ca in timp, am realizat tot mai mult ca de fapt comunitatea este despre oameni, nu despre teren. Terenuri am tot avut o parte din noi, ba chiar si o casuta cu gradina sau niste pomisori. Dar ne lipseau cei cu care sa impartasim bucuria traiului in mijlocul naturii.

Vara trecuta, am experimentat un pic aceasta bucurie. Gasisem un vechi sat sasesc parasit, undeva la nord de Fagaras, intr-o zona pitoreasca pierduta printre dealuri. Primisem cadou vreo doua casute si parcele din vechiul sat, speram sa ne mai lipim de cateva ca sa le avem ca baza de pornire si apoi sa mai facem rost de niste terenuri in extravilan. Am tot facut astfel peste vara intalniri acolo, ne-am ocupat un pic de renovarea casutei si curatarea gradinii, am experimentat ce inseamna lucrul in echipa cu buna dispozitie si glume si oameni care sunt pe aceleasi lungimi de unda cu tine. Am facut plimbari lungi pe dealurile si prin padurile din jurul satului, am gasit niste locuri superbe, am impartasit sentimente frumoase si am inceput sa ne legam tot mai tare de zona respectiva. Am aflat de la fostii sasi un pic si din istoria locului, a satului si a traditiilor pe care le aveau, am inceput sa prindem drag de viata aceea simpla a fostei comunitati sustenabile care fusese distrusa de regimul comunist.

Ne-am imprietenit cu cateva din familiile care mai populau vreo zece case din cele 50 ramase in picioare in fostul sat. Am luat legatura cu primaria comunei, am avut cateva intalniri, erau deschisi la colaborare si dornici sa reinviem impreuna satul, ne-au recomandat si un om dispus sa ne ajute. Omul avea ceva terenuri in zona, am fi putut incepe o colaborare cu el si lucrurile pareau ca se contureaza tot mai tare in directia respectiva. Pentru a ne organiza un pic in acest sens, am decis sa punem si bazele asociatiei, ale carei prim set de acte l-am semnat cu ocazia celui de-al doilea festival de la Brasov, din decembrie 2013. Ne-am distrat un pic cu asociatia, pentru ca ultimele acte au iesit abia in primavara, prin luna martie, dar acum suntem rezolvati si cu partea asta. Avem un instrument de relationare si cu sistemul de care vrand-nevrand inca ne mai lovim pe ici pe colo.

2014-05-10 04 IMG_8382

In decembrie 2013 am aniversat asadar un an de la pornirea initiativei de comunitate si am demarat cu asociatia pe care urma sa luam terenul. Iar in ianuarie 2014 am facut un an de la prima intalnire generala a membrilor comunitatii. Cu acea ocazie l-am primit cadou pe Pinky, un cristal mare si roz, mascota noastra care ne insoteste de atunci la intalniri, precum piticul din filmul Amelie, ajutandu-ne sa ne implinim visul de a construi comunitatea. Asadar lucrurile pareau roz, aveam promisiunea de colaborare de la omul cu terenul din satucul parasit, care pe langa respectivul lot, ar mai fi avut disponibil unul superb, chiar sub poalele Fagarasilor, in genul Albota – Sambata de Jos. Cu asociatia lucrurile avansau incet si sigur, asa ca primavara se arata promitatoare si deja ne faceam planuri la unul din cele doua terenuri.

Peste iarna am tot facut intalniri in Brasov, la o sala frumoasa pe care ne-o pusese la dispozitie unul din membri comunitatii si unde invatam sa ne cunoastem mai bine. Ne-au ajutat mult cei de la Aurora Community, adica Filipa si mai ales Claudian, care ne-au sustinut in demersul nostru de a construire a comunitatii prin vreo 5-6 ateliere desfasurate din decembrie pana prin aprilie. Ne bucuram ca incepem sa functionam tot mai coagulat, ca o echipa, ca o comunitate de fapt in adevaratul sens al cuvantului. Si abia asteptam primavara ca sa purcedem la treaba si in teren, pe una din cele doua locatii de care vorbeam mai sus.

2014-05-10 05 DSC_0106

Dar nu a fost sa fie. In satuc lucrurile s-au complicat, deoarece masuratorile de terenuri pe intravilan, incepute de catre primarie in toamna, se tot taraganau, venise deja februarie si abia incepusera sa le puna pe foaie. Iar cele de extravilan, care ne interesau pe noi mai tare, nici nu incepusera inca. In partea cealalta, la poalale Fagarasilor, oamenii nu mai doreau sa faca schimb de terenuri si nu reuseam sa comasam nici macar 20-30 de hectare la un loc. Asa ca omul, desi foarte binevoitor, s-a vazut in imposibilitatea de a-si mai tine promisiunea facuta, si ne-a spus in final adevarul. Ca deja se apropia luna martie, ne vedea ca noi eram porniti pe fapte mari, dar el nu ne poate ajuta. Ca se mai lungeste treaba si nu ne poate da un termen, iar daca apare vreo alta ocazie, sa profitam de ea.

Ceea ce am si facut, pentru ca ocazia a aparut surprinzator de repede. Exact asa cum o tot visam noi de mai bine de un an de zile. Un teren mare si frumos, de 100 hectare comasate, cu apa buna si acces usor, cu zona de panta dar si mai plana, cu vale si culme, cu vedere la munti dar si zona sud-estica pentru culturi sau sere ingropate. Iar faptul ca era la doi pasi de manastirea Sinca Veche deja cunoscuta ca zona deosebita ca energie si frumusete a locului, a fost doar cireasa de pe tort. Plus ca era si ieftin, ca nici noi nu dispuneam de resurse proprii prea mari si cu fondurile pe care speram sa le luam pe asociatie lucrurile nu se misca chiar asa repede cum speram noi. Mai ales ca o parte din oameni incepusera deja sa-si piarda si rabdarea dupa atatea cautari.

2014-05-10 06 DSC_0063

Asa ca zis si facut. Eh, nici chiar asa. Intai sedinte si discutii, dezbateri si analize, atat la intalniri, dar si cateva zeci de pagini pe forum. Avantaje, dezavantaje, conditii, contracte si alte cele. Mai ales ca era vorba de o concesiune pe 49 de ani, cu prelungire 25, facuta pe asociatie. Iar unii inca aveau atasamente vechi, legate de ideea ca pamantul apartine omului si nu omul apartine pamantului, dorind sa aibe in mana lor bucatica aia de hartie pe care sa scrie Ionescu – proprietar. Altii, insa, n-am mai stat prea mult pe ganduri si am realizat ca asta era ocazia pe care o asteptam. Vedeam deja cu ochii mintii ce inseamna sapte decenii, o viata de om. In care hartiile alea, cel putin in ultima jumatate de secol, s-au schimbat deja de n ori, de cand au trecut razboiul, comunistii, privatizarile, reimproprietaririle si altele de genul asta.

Plus ca mai vedem cu sufletul si ziua aceea, peste vreo cativa ani, cand pentru serviciile aduse comunei si locuitorilor acesteia, o sa-l primim probabil ca donatie. Noi vom ajuta pe cat putem, nu doar comunitatea noastra sau altele asemanatoare care vor urma sa apara in anii ce vor veni, ci si comunitatea locala. Cu scoli, proiecte, cursuri, energie libera si cate altele, iar darul suntem siguri ca ni se va intoarce. Stiam ca in final va fi bine, asa ca ne-am facut curaj si i-am incurajat si pe ceilalti. Am fost la primarie, ne-am interesat de situatia terenului si de acte. Am facut si refacut lista de buget sa vedem care cum stam si cat putem contribui in termenele date. Ne-am intalnit cu fostii proprietari, am negociat cu ei pentru preluarea concesiunii si conditiile de plata. Am strans picatura cu picatura, mana de la mana si am dat avansul.

2014-05-10 07 DSC_0167

Pe data de 1 mai am avut o intalnire de poveste. Trei zile superbe la Sinca si prima intalnire generala pe terenul mult visat. Plimbari, bucurie, vise, planuri, plantarea primelor rasaduri de proba, dormit la corturi pentru a simti mai bine terenul, focuri de tabara si alte cele. Multa lume veche si noua, o gramada de masini si corturi, o adevarata petrecere campeneasca. Am strans cu ocazia intalnirii si transa a doua de fonduri necesare preluarii concesiunii, care era programata la inceputul lui mai. Urmeaza ca in vreo doua luni sa dam si ultimul rest de plata, iar intre timp probabil vor adera si alti oameni noi. Loc este inca destul, pentru ca momentan suntem cam 30 de familii care am pus umarul la achizitia unui teren ce poate deveni casa pentru mai multe sute de suflete.

Vom incepe totusi vara aceasta primele lucrari, in limita bugetului. Avem cativa oameni pasionati si multe materiale, cursuri de permacultura si altele pentru cei interesati sa invete, care ne vor ajuta la realizarea planului general si impartirea pe zone a terenului. Avem toata vara la dispozitie sa observam si sa masuram, sa cantarim si sa facem proiecte, sa rezolvam si cu ce autorizatii consideram ca vom avea nevoie. Vom pune o mica baza, o cabanuta care sa ne dea un punct de start si sprijin la intalnirile urmatoare. Dupa determinarea si amenajarea punctelor cheie, gen lacuri, drumuri, terase si alte cele, va urma si parcelarea. Fiecare este nerabdator sa-si gaseasca propria lui bucatica unde sa-si faca gradina si locusorul de rai visat.

2014-05-10 08 IMG_8399

Avand insa atata gramada de spatiu la dispozitie, senzatia de libertate este imensa. Iar diversitatea la fel, unora fiindu-le greu sa aleaga intre panta domoala si insorita, culmea cu privelisti superbe, adapostul si vecinatatea padurii. Multi dintre noi cred ca vom amana decizia privind lotul propriu cel putin pana in toamna, daca nu chiar primavara viitoare. Momentan vrem sa vedem un pic imaginea de ansamblu, proiectul general si visul comun pus in practica, inainte sa ne apucam sa ne personalizam zona proprie. De care pana la urma nici nu mai suntem atat de atasati in final stiind ca avem la dispozitie cel putin 100 de hectare care sa ne ofere libertate si variatie si tot ce dorim. Mai ales ca sunt si persoane care stim ca vor face schimb de casuta cu noi sau ne vor primi in vizita oricand vom avea nevoie de un alt mediu, de un pic mai multa liniste sau racoare sau vizitatori.

Acestea fiind spuse, inchei aici incercarea de rezumat a ultimului an Armonia Brasovia. Care pentru noi a fost o aventura deosebita, prilej de a creste si de a ne cunoaste mult mai bine decat inainte, de a ne pune la incercare fortele si a transforma in realitate visele. Va asteptam alaturi de noi, atat ca vizitatori dar si ca aspiranti la a deveni unul din membrii comunitatii noastre. Pentru ca primul pas pentru cei care vor sa ni se alature este sa ne cunoastem, om cu om, fata in fata, dincolo de literele seci ale tastaturii. Asa ca pana la urmatoarea intanire, va las cu bine si sa ne auzim sanatosi. Iar cel mai important: nu incetati sa ramaneti optimisti, sa credeti in voi si mai ales sa visati. Visati intr-un viitor mai bun, o lume mai frumoasa, pe care apoi pas cu pas sa o transformati in realitate. Deveniti schimbarea pe care doriti sa o vedeti in lume.

Lasă un răspuns către Andra Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>